RSS Feed

Tristeţea ce nu se poate măsura

Posted on

Asistăm, aşadar, la început de 2013, o cifră, iată, fatidică, la dispariţia Universităţii Cluj, echipa care altădată încânta şi umplea sufletele de bucurie într-o perioadă în care nordul-vestul Transilvaniei era anexat Ungariei, după Dictatul de la Viena (1940)
Băieţii de la Cluj au ales să plece, au fost primiţi în Sibiu şi iubiţi de tot neamul românesc. Gestul lor a rămas în istorie, iar ”U” a devenit atunci „simbolul unor inimi româneşti”.
„Studenţii” s-au întors acasă, au fost primiţi ca nişte eroi, pe bună dreptate. În Cluj şi-au recâştigat locul la care nu renunţaseră niciodată. În vremuri de restrişte, ”U”s-a ridicat şi a scris o filă importantă din istoria fotbalului românesc, reuşind printr-un gest de-un patriotism desăvârşit  să unească un popor dezbinat pe alocuri.

În secolul 21, în 2013, într-o epocă a democraţiei şi a libertăţii iată cum acelaşi simbol dispare de pe hartă şi va rămâne doar în memoria câtorva nostalgici. Iar cu timpul, inclusiv aceste amintiri frumoase se vor estompa pentru că natura umană  a dovedit că linia ce departajează iubirea de ură şi uitare  e mai subţire şi mai firavă decât un fir de iarbă.

Cine mai vorbeşte astăzi de Corvinul Hunedoara,  unde este Craiova, unde a ajuns Timişoara şi , ce doare cel mai mult – unde va ajunge Universitatea Cluj?

Refuzul vânzării echipei şi cererea insolvenţei e pasul final spre desfiinţare, spre faliment, e lovitura de graţie dată de cuplul Walter-Mărginean. Şi nimeni nu le poate face nimic!

R.I.P ”U” Cluj.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: