RSS Feed

Monthly Archives: January 2013

De ce e România o ţară de căcat…

Posted on

Povestea mea începe în luna noiembrie , 2012, într-o seară oarecare. La începutul anului luasem un Sony Vayo, de la DOMO, din Polus, Cluj-Napoca.

Ajung acasă şi deschid laptopul, iar pe lcd îmi apare o dungă, se buleşte, pe scurt; fără să-l bruschez, fără să-l arunc, fără să-l mişc în vreun fel necontrolat. A doua zi  iau laptopul,  îl împachetez frumos şi mă duc la biroul de garanţii DOMO, în Polus şi aici începe circul şi toată mascarada. Un băiat de la birou îmi spune că ei nu îl preiau, că există un protocol extraordinar şi eu trebuie să trimit laptopul direct la Sony, la Bucureşti. Îi arăt certificatul de garanţie cu ştampila DOMO şi datat pe 2 februarie 2012, dar degeaba, individul îmi scoate la imprimantă nişte hârtii prin care îmi spune cum pot să-îmi instalez windons-ul. Parlamentăm ce parlamentăm şi văzând că nu am cu cine discuta îmi împachetez laptopul şi plec.

Mă apuc de sunat la un număr Sony de pe cartea tehnică a laptopului şi după câteva minute de „apasă tasta 1”, „tasta 3” etc , reuşesc, în fine, să dau de un operator. Îmi cere, aşa cum e procedura, un număr de serie, îmi solicită fotografii cu laptopul avariat şi le trimit la o adresă pe care mi-o oferă ei.  Răspunsul vine la scurt timp şi se poate observa şi în fotografiile care le-am ataşat, corespondenţa cu SONY.  Plus alte câteva discuţii telefonice cu operatorii în care mi s-au aruncat diverse sume, de la 400-500 de euro pe reparaţie,  dacă doresc acest lucru sau 116 euro pentru transportarea laptopului la Centrul de Reparaţii.

Între timp fac şi o sesizare la Oficiul pentru Protecţia Consumatorului în care reclam DOMO pentru că a refuzat să preia produsul aflat în garanţie.

În paralel stau pe telefoane cu operatorii SONY şi pe mailuri. În decembrie, după lungi parlamentări cu SONY, primesc un email în care sunt anunţat că mi-a fost reparat laptopul . Surpriză, laptopul îmi ajunge acasă prin curierat, dar e nereparat, contrar celor spuse de SONY (aşa cum se observă într-un email pe care, de asemenea, l-am ataşat).

Oficiul pentru protecţia consumatorului soluţionează cazul, DOMO primeşte o amendă (e confindenţială şi va putea fi divulgată doar în eventualitatea în care se ajunge în instanţă), dar laptopul meu rămâne avariat!

Cei de la DOMO m-au sunat în urmă cu o săptămână, au spus, pe ocolite, că „poate găsim o soluţie”, asta înainte de închiderea cazului de către OPC. Mi s-a propus inclusiv o exepertiză neutră, dar eu aş fi cel care ar trebui să o achit.

PS: O să-mi repar singur laptopul, mă costă vreo 500 de lei, dar cu prima ocazie o să plec din ţara asta de doi lei! Sunt îngreţoşat! Puteţi urmări cu atenţie şi corespondenţa cu centrul SONY şi felul în care se comunică, modul în care o marcă de renume internaţional relaţionează cu clienţii….cu clienţii români.

Corespondenta SONY

Corespondenta SONY

mail 2-29 noiembrie 2012 mail 3-29 noiembrie 2012 mail 4-29 noiembrie mail 5 -10 decembrie 2012

Advertisements

Tristeţea ce nu se poate măsura

Posted on

Asistăm, aşadar, la început de 2013, o cifră, iată, fatidică, la dispariţia Universităţii Cluj, echipa care altădată încânta şi umplea sufletele de bucurie într-o perioadă în care nordul-vestul Transilvaniei era anexat Ungariei, după Dictatul de la Viena (1940)
Băieţii de la Cluj au ales să plece, au fost primiţi în Sibiu şi iubiţi de tot neamul românesc. Gestul lor a rămas în istorie, iar ”U” a devenit atunci „simbolul unor inimi româneşti”.
„Studenţii” s-au întors acasă, au fost primiţi ca nişte eroi, pe bună dreptate. În Cluj şi-au recâştigat locul la care nu renunţaseră niciodată. În vremuri de restrişte, ”U”s-a ridicat şi a scris o filă importantă din istoria fotbalului românesc, reuşind printr-un gest de-un patriotism desăvârşit  să unească un popor dezbinat pe alocuri.

În secolul 21, în 2013, într-o epocă a democraţiei şi a libertăţii iată cum acelaşi simbol dispare de pe hartă şi va rămâne doar în memoria câtorva nostalgici. Iar cu timpul, inclusiv aceste amintiri frumoase se vor estompa pentru că natura umană  a dovedit că linia ce departajează iubirea de ură şi uitare  e mai subţire şi mai firavă decât un fir de iarbă.

Cine mai vorbeşte astăzi de Corvinul Hunedoara,  unde este Craiova, unde a ajuns Timişoara şi , ce doare cel mai mult – unde va ajunge Universitatea Cluj?

Refuzul vânzării echipei şi cererea insolvenţei e pasul final spre desfiinţare, spre faliment, e lovitura de graţie dată de cuplul Walter-Mărginean. Şi nimeni nu le poate face nimic!

R.I.P ”U” Cluj.