RSS Feed

Monthly Archives: November 2011

Bill, scoţianul lui Liverpool

Posted on

Cărămizi, sticlă spartă, moloz, un peisaj gri cernut deasupra oraşul Liverpool în iarna anului 1959.

Nessie şi William ajung la Melwood, baza de antrenament,  şi găsesc un teren cu pietroi şi gunoaie.

„Draga mea Nessie, ce este aici? Cred că am greşit teribil venind de la Huddersfield”,  îi spune indignat William soţiei sale. Aruncă o privire rece spre teren, îşi încrucişează braţele şi încearcă să găsească o singură pată de culoare.  “Nessie, voi avea mult de muncă”, adăuga William. “Da, ştiu, crezi că poţi face ceva?”. Urmează o pauză apăsătoare şi câţiva paşi prin mormanul de gunoaie.

În minte, William începea să construiască, dorea să demonstreze că se poate. Orgoliul scoţian  nu îl lăsa să dea înapoi. Se născuse într-un sat de mineri, trecuse la maturitate printr-un război şi învăţase de la părinţi că fotbalul aducea lumină într-o lume mohorâtă şi măcinată de probleme.

Era 1 decembrie. În prima zi, William Bill Shankly a strâns o mână de oameni şi a curăţat terenul, cot la cot cu restul. În a doua zi a dat ordin să se reconstruiască vestiarele, pentru că în cele vechi “nu ar putea sta nici câinii”,  iar în a treia zi a început să antreneze. Nu era totul pus la punct, se plângea şi prietenilor. El dorea jucători, bani de transferuri şi condiţii de antrenament  pentru că Liverpool se zbătea al doilea eşalon. Nu a primit şi a terminat pe trei  două sezoane la rând, iar în 1962  a promovat. În 1964 a luat primul titlu cu Liverpool. Au urmat altele două, în 1966 şi 1973. A luat şi FA Cup, a luat şi Cupa UEFA.

“Pass and move, keep it simple”

A revoluţionat fotbalul la Liverpool, preferând un joc simplu, colectiv, cu pase la firul ierbii. Şi povesteşte  într-un interviu acordat pe 13 iulie 1981, în “Liverpool Echo”: “Ne-am inspirat din jocul latin într-o anumită măsură, în ceea ce am construit la Liverpool. Cel mai important lucru este ca fiecare jucător să fie în stare să controleze mingea şi să paseze rapid. Controlezi , pasezi şi tot aşa. Nu întârzii pentru că dai posibilitatea adversarului să se replieze, să intercepteze mingea. Joci rapid, simplu,  eficient. Lumea spunea că devenisem previzibili cu jocul nostru. Ei bine, previzibili cum eram, nu ne oprea nimeni” .

Stop exceselor

El a intervenit şi în viaţa privată a jucătorilor săi, a avut grijă de alimentaţie, i-a ţinut în cantonamente şi i-a supravegheat. Nu se mai fumează, nu se consumă alcool, iar Liverpool câştigă campionatul în sezonul 1965-1966, utilizând doar 14 jucători.  Era strict, însă era respectat, apropiindu-se de jucători. Se spune că niciodată nu le-a permis  fotbaliştilor să i se adreseze cu Boss sau cu Mister. „Îmi spuneţi, simplu, Bill”. „Într-o echipă suntem egali toţi şi toţi muncim pentru a câştiga, nu există diferenţieri”, povestea tehnicianul.

William Bill Snakley a adoptat şi imnul de astăzi, „You will never walk alone”. L-a auzit şi i-a plăcut imediat, le-a plăcut tuturor,  iar echipa de astăzi este cunoscută în toată lumea şi datorită acestui lucru.

Când s-a retras, în iulie 1974, era de nerecunoscut.  „A murit o parte din el, avea sufletul sfâşiat”, povestea soţia sa, Nessie. Într-adevăr, Bill avea să fie cât se poate de elocvent, mai târziu, într-una din însemnările sale: “Când m-am dus să-l anunţ pe patron că plec am simţit că este cel mai dificil lucru din lume. Am simţit că mă îndrept spre scaunul electric.”

A rămas un familist convins şi nu a lipsit de la nici un meci până spre final, iar cu câteva  luni înainte să părăsească definitiv “Anfield-ul”, Bill Shankly nota: “Vreau să se ţină bine minte pe veci. Am fost un om corect într-un sport în care uneori e dificil să fi corect. Îmi place să cred că am oferit mai mult fotbalului decât am primit. Nu am înşelat pe nimeni, nu am păcălit, am muncit pentru oameni, pentru oamenii dinLiverpool care merg pe Anfield şi aş vrea să fiu recunoscut pentru faptul că am încercat să le ofer oamenilor un spectacol. Am încercat doar să-i fac fericiţi.”

Şi i-a făcut Bill Shankley fericiţi. Unii i-au dedicat cântece, unii poezii şi cărţi, iar alţii i-au construit o statuie care se află şi astăzi în faţa stadionului.

Advertisements

Talentatul domn Paszkany

Posted on

„La un club de fotbal există un trio format din jucători, antrenor şi suporteri. Patronii nu au nici o treabă aici, ei ar trebui să semneze cecuri, atât”. Vorbele îi aparţin legendarului tehnician scoţian Bill Shankly, un colecţionar de trofee cu FC Liverpool.

CFR Cluj a obişnuit publicul cu inovaţii şi continuă să surprindă prin originalitate.

După ce şi-a băgat fanii în boxe pentru prima oară în aprilie, la meciul cu Dinamo au repetat isprava şi  i-a râs toată ţara, DIN NOU. Câţiva fani s-au trezit să comenteze, însă cine să-i bage în seamă? Atunci când Paszkany dă un ordin,  se execută, indiferent de consecinţe, de logică şi bun simţ, doar este patron.  Dacă înverşunarea sa faţă de suporterii Universităţii nu surprinde, el le-a întors spatele alor săi, preferând să-şi excludă galeria odată cu cea a adversarilor atunci când a stabilit preţurile pentru derby, care variază între 150 şi 250 de lei, o bornă istorică în Liga 1. A renunţat şi la neutri, un fleac.

Pe româneşte: îl doare în cot de tot şi de toţi. Că or fi ei 10, 20, 300, 2000, nu contează, acţiunile pe care le comandă vor avea acelaşi efect şi nu ar fi surprinzător ca, în scurt timp, pe stadionul din Gruia să se depună praful, iar la blocul sindicaliştilor să se tragă jaluzelele.

Da, CFR Cluj surprinde, fiind singura echipa din lume care se automutilează şi se va distruge din interior.  Nu ratează nici un prilej să o facă. Merită apreciată pentru perseverenţă!

EXCLUSIV:Băncile româneşti ţin partea fanilor

Posted on

La auzul ştirii că CFR Cluj vinde biletele la derby-ul cu Universitatea Cluj cu preţuri între 150 şi 250 de lei, băncile din România sunt gata să vină în ajutorul microbiştilor.

Într-o şedinţă de urgenţă realizată prin videoconferinţă, bancherii au hotărât să întâmpine decizia aberantă cu o ofertă de nerefuzat. Surse bine informate  susţin că BT, BCR, UnicreditŢiriac, Alfa Bank şi Raiffaisen  s-au pus la discuţii şi sunt gata să ofere credite în regim de urgenţă, rambursabile în 5 ani, fără nici un fel de dobândă, în lei, euro şi franci elveţieni. Doritorii trebuie doar să completeze un formular prin care se angajează să meargă la meciul din 19 noiembrie.   Hotărârea va fi publicată în scurt timp în Monitorul Oficial.

„Este un caz unic în România şi venim în sprijinul fotbalului românesc, în primul rând. Îi aşteptăm pe suporterii fotbalului să vină începând de mâine la toate sucursalele noastre. Nu mi-a venit să cred că cei de la CFR Cluj pot face aşa ceva, eram la vânătoare de mistreţi, la Balc, cu preşedintele Porsche, Michael Macht,  când  m-a sunat Ilie (n.r. – Ilie Năstase) să-mi zică. Nici lui Michael nu i-a venit să creadă. Imediat am convocat adunarea”, a declarat Ion Ţiriac.

Nota: acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.